Drepturile animalelor în Shariʻah creștină, iudaică și islamică

Drepturile animalelor în Shariʻah creștină, iudaică și islamică

حقوق الحيوان في الشريعة الإسلامية والنصرانية واليهودية باللغة الرومانية

Ahmed Al-Amir

أحمد الأمير

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

& Alina Luminiţa Crăciun

Revizuire:

Mariam Oana

WWW.ISLAMLAND.COM

Cuprins

Introducere

Capitolul I

Poziția islamului față de animale

Capitolul II

Drepturile animalelor în islam

Capitolul III

Încălcarea drepturilor animalelor în societățile nemusulmane

Capitolul IV

Drepturile animalelor în creștinism și iudaism

Capitolul V

Sacrificarea animalelor în islam, creștinism și iudaism

Capitolul VI

Drepturile animalelor atunci când sunt sacrificate

Capitolul VII

Dreptul animalelor de a nu fi sacrificate

Introducere

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

Toată Slava I se cuvine lui Allah, Domnul tuturor lumilor, Care l-a trimis pe Mohammed (ﷺ)^[1] ca un Mesager aducător de vești bune și un prevenitor, precum și pentru a chema întreaga omenire la Calea lui Allah și ca o lumină strălucitoare. Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui Mohammed, asupra familiei sale și a companionilor săi!

Una dintre cele mai mărețe trăsături ale Shariʻei islamice – care este Legea îndurării – este aceea că a precedat cu peste 1400 de ani toate organizațiile internaționale în ceea ce privește drepturile animalelor. Astfel, Shariʻah le-a acordat animalelor drepturi pe care lumea le-a cunoscut de abia în secolul al XX-lea. Cu Voia lui Allah, în această carte vom vorbi despre câteva dintre ele.

Dacă islamul arată o astfel de atitudine față de animale - îndurătoare, blândă, recunoscându-le nenumărate drepturi - ce putem spune atunci despre atitudinea acestuia față de oameni, fie ei musulmani sau nemusulmani? Shariʻah islamică este Legea îndurării, iar din acest motiv ea acordă și garantează drepturile tuturor persoanelor, indiferent de rasa, etnia sau religia acestora.

Unul dintre cele mai importante drepturi recunoscute de Shariʻah islamică, pe care toți oamenii au obligația să îl respecte, este Dreptul lui Allah Preaînaltul - Creatorul tuturor oamenilor și al animalelor. Dacă interesele Organizației pentru Protecția Drepturilor Omului și ale Animalelor ar fi fost sincere, atunci aceasta ar fi atras atenția în primul rând asupra Drepturilor lui Allah Preaînaltul - Creatorul tuturor oamenilor și al animalelor!

Drepturile lui Allah Preaînaltul pot fi deduse din hadith-ul relatat de Muʻādh ibn Jābal (Allah să fie mulțumit de el!), care a spus că, într-o zi, Profetul Mohammed (ﷺ) l-a întrebat:

„«O Muʻādh, știi care este Dreptul lui Allah asupra robilor Săi?» I-am răspuns: «Allah și Trimisul Său știu mai bine.» El (ﷺ) a spus: «Dreptul lui Allah asupra robilor Săi este că aceștia trebuie să Îl adore numai pe El, fără să Îi atribuie niciun partener în adorare.»” (Al-Bukhari)

Autorul

WWW.ISLAMLAND.COM

Capitolul I

Poziția islamului față de animale

Islamul are o poziție moderată față de animale. Acesta nu exagerează statutul lor în mod superficial, așa cum se întâmplă în alte religii, care se referă la animale ca la niște zeități. Un exemplu în acest sens sunt cei care adoră vacile și șoarecii în India. În același timp, islamul nu umilește animalele și nu le privează de drepturile lor, așa cum se întâmplă în unele țări și culturi, care consideră a fi permisă încălcarea drepturilor animalelor.

Islamul le-a acordat animalelor numeroase drepturi și a avertizat cu tărie împotriva încălcării acestora. În plus, islamul vorbește despre scopul și înțelepciunea din spatele creării animalelor, precizând că există mult bine pentru oameni în acestea. Allah Cel Atotputernic enumeră multe dintre binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră spunând:

„El a creat Cerurile şi Pământul cu adevăr (a creat Cerurile şi Pământul după un sistem stabilit cu o exactitate extremă şi cu o perfecțiune absolută, fără niciun fel de greşeală sau neajuns, astfel încât să fie în totală concordanță cu țelurile pentru care au fost create)! El este mai Înalt decât ceea ce Îi asociază Lui! ~ El l-a făcut pe om dintr-o picătură şi iată că el (omul) este cârtitor învederat (adversar al Creatorului său, contestându-I Unicitatea şi opunându-Se Trimișilor Săi). ~ Şi vitele (cămilele, bovinele, ovinele şi caprinele) le-a făcut pentru voi (spre binele vostru), de la ele aveţi căldură (lâna şi părul care vă apără de frig) şi alte foloase (puii lor, laptele lor şi folosirea unora dintre ele - a cămilelor - pentru călărie) şi de la ele şi mâncaţi (carnea care este îngăduită). ~ Ele sunt pentru voi mândrețe, când le adunați seara şi când le scoateți la păscut (dimineaţa); ~ Ele poartă poverile voastre către o ţară unde nu aţi putea ajunge decât cu trudă mare. Domnul vostru este Ra’ūf (Plin de compasiune, Preabun), Rahīm (Prea Îndurător) (întrucât vi le-a supus pentru a vă fi de folos). ~ Şi (El a făcut) caii, catârii şi măgarii (i-a creat şi i-a făcut să vă fie supuși), să călăriți pe ei şi ca podoabă şi El creează ceea ce voi nu ştiţi (vietăți pe care voi nu le cunoașteți din deșerturi şi din mări). ~ Lui Allah Îi revine (să arate prin mare Mila Sa) Calea cea Dreaptă şi pe cea nedreaptă (care duce la rătăcire). Dar dacă El ar voi, v-ar călăuzi pe toţi (dar nu o face, pentru că Allah i-a lăsat fiecărui om libertatea de a-şi alege calea după voinţa sa). ~ El este Cel care trimite apă din Cer (adică din nori) pentru voi. Din ea este de băut pentru voi (cu ea vă potoliți setea) şi din ea cresc tufișurile (sunt avute în vedere toate plantele care cresc ca urmare a ploii), unde voi vă pașteți cirezile. ~ Din ea El face să crească pentru voi semănăturile (care reprezintă hrana oamenilor), măslinii, curmalii, vița de vie şi tot felul de roade (de diferite soiuri şi culori şi cu diferite gusturi). În aceasta este dovadă pentru un neam (de oameni) care chibzuiesc. ~ El a supus pentru voi noaptea şi ziua (pentru a vă fi spre folos, adică noaptea pentru a vă odihni şi ziua pentru a vă câştiga cele necesare traiului), Soarele şi Luna. Şi stelele sunt supuse, prin Porunca Lui. Şi întru aceasta sunt semne pentru un neam (de oameni) care pricep. ~ Şi ceea ce a creat pentru voi pe Pământ (animale şi plante) (are) felurite culori. Şi întru aceasta este un semn pentru un neam de oameni care îşi aduc aminte. ~ El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă (adică peşte) şi să scoateți din ea podoabă pe care să o purtaţi (perle şi corali). Şi vezi corăbiile care o brăzdează ca să căutaţi Harul Său (să câștigați din comerţul pe care îl faceţi, călătorind cu ele)! Şi poate că voi veţi fi recunoscători! ~ El a aşezat pe Pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi. ~ Şi semne osebite (semne pe căile de pe uscat sau de pe mare, după care să se orienteze). Şi după stele se călăuzesc (în timpul zilei, călătorii se călăuzesc după munţi, râuri şi alte detalii de relief, iar în timpul nopţii se călăuzesc după stele). ~ Şi oare cel care creează (îndeosebi fapte mari, asemeni celor menţionate) este la fel ca acela care nu creează (nimic)? Oare voi nu sunteţi cu luare aminte (ca să vă daţi seama de această greşeală)? ~ Şi de aţi (vrea să) socotiți Binefacerile lui Allah, voi nu veţi izbuti să le numărați (nu veţi izbuti să le numărați, dat fiind numărul lor nesfârșit şi nu veţi fi în stare să aduceți mulţumirea pentru ele). Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător) (și El va trece peste incapacitatea voastră de a-I aduce mulțumiri şi nu vă va pedepsi pentru nerecunoștința voastră). ~ Şi Allah ştie atât ceea ce ţineţi voi ascuns, cât şi ceea ce dezvăluiți. ~ Însă aceia pe care îi cheamă în locul lui Allah nu creează nimic, ci ei sunt creați. ~ Ei sunt morți, nu sunt vii, şi ei nu ştiu când (oamenii) vor fi înviaţi (idolii sunt ciopliți şi modelați de oameni, ei nu au viaţă, nu văd, nu aud şi nu pricep; ei nu ştiu când va avea loc învierea oamenilor)! ~ Domnul vostru este un Domn Unic (Allah, și nimeni nu are dreptul de a fi adorat în afară de El). Iar inimile acelora care nu cred în Viaţa de Apoi tăgăduiesc (Unicitatea lui Allah) şi ei sunt trufași.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:3-22]

Una dintre manifestările respectului față de animale în islam este reprezentată de faptul că un număr de Sure ale Nobilului Coran au fost numite Al-Baqarah (Vaca), Al-Anʻām (Vitele), An-Naml (Furnicile), Al-ʻAnkabūt (Păianjenul), Al-Fīl (Elefantul).

Unul dintre cei mai apropiați companioni ai Profetului Mohammed (ﷺ) a fost poreclit Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!), care înseamnă „cel care are o pisică”, iar Trimisul lui Allah însuși (ﷺ) l-a chemat de mai multe ori cu acest nume spunând: „Ya Aba Hir!” (O, tu, proprietar al pisicii!).

Capitolul II

Drepturile animalelor în islam

1. Dreptul la a merge pe drum

Într-o zi, imamul Abu Ishāq ash-Shirāzi (Allah să aibă milă de el!) mergea pe drum însoțit de câțiva dintre discipolii săi. La un moment dat, le-a ieșit în cale un câine, iar unul dintre discipolii învățatului a început să îl alunge, la care acesta i-a spus:

„Nu știi că eu și el împărtășim dreptul asupra drumului?”

2. Dreptul la o vorbire corectă

ʻImrān ibn Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„În timp ce Mesagerul lui Allah (ﷺ) se afla într-o călătorie, a văzut o femeie dintre ansari^[2] care călărea o cămilă femelă și invoca blestemul asupra ei, deoarece se plictisise (din cauza faptului că aceasta mergea încet). Profetul (ﷺ) a auzit acestea și i-a spus (femeii): «Coboară totul de pe spatele cămilei și elibereaz-o (drept pedeapsă), deoarece, cu adevărat, ea a fost blestemată.»” (Muslim)

3. Dreptul la a nu fi agresate sexual

Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Blestemul lui Allah fie asupra celui care întreține relații sexuale cu un animal!” (Ahmad și Al-Hakim) 

Este important de menționat faptul că ziarele „Independent” și „Daily Mail” din data de 9 iunie 2016 au publicat un articol care arăta că decizia Curții Supreme din Canada era că „nu este nimic în neregulă cu folosirea animalelor pentru a își satisface dorința sexuală, atât timp cât nu are loc actul sexual propriu-zis (penetrarea)”!!!

4. Dreptul la îngrijire și adăpost

ʻAli ibn Abu Tālib (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Într-o zi, l-am văzut pe ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!) alergând grăbit. L-am întrebat: «O, lider al credincioșilor, unde te duci?» El mi-a răspuns: «Caut o cămilă dintre cămilele care au fost luate drept caritate, care s-a pierdut.» I-am spus: «Prin aceasta îngreunezi responsabilitatea liderilor care vor veni după tine!» La aceasta, ʻOmar a răspuns: «O, Abu al-Hāsan! Nu îmi reproșa, deoarece jur pe Cel care l-a trimis pe Mohammed cu Profeția că voi fi întrebat în Ziua Judecății chiar și cu privire la ceea ce se întâmplă cu o capră mică de pe coasta Eufratului!»” (Ibn al-Jāwzi) 

Dawud ibn ʻAli a relatat că ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Dacă o oaie pierdută moare pe coasta Eufratului voi presupune că Allah Cel Atotputernic mă va întreba despre ea în Ziua Judecății!” (Abu Na‘im)

5. Dreptul la a nu le fi impus mai mult decât pot duce

Abu ʻUthmān Ath-Thāqafi (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„ʻOmar ibn ʻAbd al-ʻAzīz avea pe cineva care muncea pentru el cu catârul său pentru un dirham pe zi. Odată, acestuia i-a fost plătit un dirham și jumătate. El a întrebat: «Pentru ce este aceasta? Au crescut prețurile?» ʻOmar ibn ‘Abd al-ʻAzīz i-a răspuns: «Nu, însă piața a mers bine astăzi și ai obosit catârul cu atâta muncă. Lasă-l să se odihnească timp de trei zile!” (Abu Naʻim)

În cartea „ʻIhyā’ ʻUlūm Ad-Dīn” se spune că Abu Darda (Allah să fie mulțumit de el!) i-a spus cămilei sale atunci când era pe moarte:

„O, cămilă! Nu te plânge de mine înaintea Domnului tău, căci, cu adevărat, nu ți-am impus nimic dincolo de capacitățile tale!”

ʻOmar ibn ʻAbd al-ʻAzīz (Allah să aibă milă de el!) i-a scris următoarele guvernatorului din Egipt:

„Am fost informat că, în Egipt, cămilele transportă bagaje cu o greutate mai mare de o mie de livre (unitate de măsură). După ce primiți această scrisoare, să nu mai încărcați o cămilă cu mai mult de șase sute de livre.” (Sīrah ʻOmar ibn ʻAbd al-ʻAzīz, de Abu Mohammed Al-Māsri, conform unei relatări consemnate de imamul Mālik ibn Anas și companionii săi)

6. Dreptul la a nu fi folosite drept scaune

Muʻādh ibn Anas al-Jūhani (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a trecut într-o zi pe lângă niște oameni care stăteau pe animalele lor de călărie. În acel moment, el (ﷺ) le-a spus: «Călăriți-le atunci când sunt sănătoase și lăsați-le sănătoase! Nu faceți din ele niște scaune de pe care să stați de vorbă pe drum sau prin piețe, deoarece unele animale de călărie sunt mai bune decât proprietarii lor și Îl pomenesc mai des decât ei pe Allah Cel Atotputernic!»” (Ahmad, Ad-Darmi, Abu Yaʻli, At-Tabarani, Al-Hakim și Al-Baihaqi, clasificat sahih de către Al-Albani)

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nu faceți un minbar din spatele animalelor voastre! Cu adevărat, Allah vi le-a supus numai pentru a putea ajunge în locuri în care (fără ele) ați ajunge numai cu mare dificultate. De asemenea, El v-a supus Pământul, așa că mergeți de-a lungul acestuia pentru a vă satisface nevoile!” (Abu Dawud și Al-Baihaqi, clasificat sahih de către Al-Albani)

7. Dreptul la a nu fi supuse la torturi psihice

‘Abd Allah ibn Mas‘ūd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Călătoream în compania Mesagerului lui Allah ‎‎(ﷺ) și el ‎‎(ﷺ)‎ a mers pentru a răspunde chemării naturii. În timp ce era plecat, am văzut o pasăre cu cei doi pui ai săi. Noi am luat puii şi pasărea mamă bătea din aripi cu disperare. Atunci când Mesagerul lui Allah ‎‎(ﷺ)‎ s-a întors, el ‎‎(ﷺ)‎ a întrebat: «Cine a tulburat această pasăre, luându-i puii? Dați-i puii înapoi!» Apoi, a văzut o colonie de furnici pe care noi am ars-o şi a întrebat: «Cine a ars aceasta?» Noi am răspuns: «Noi.» El ‎‎(ﷺ) a spus: «Cu adevărat, nimeni nu ar trebui să pedepsească cu foc în afară de Domnul Focului.»” (Abu Dawud și Al-Hakim, clasificat sahih de către Al-Albani) 

8. Dreptul la a nu fi supuse la torturi fizice

Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un măgar care fusese marcat pe față a trecut odată prin fața Mesagerului lui Allah (ﷺ), iar el (ﷺ) a spus: «Fie ca Allah să îl blesteme pe cel care l-a marcat!»” (Ibn Hibban și Abu Dawud, clasificat sahih de către Al-Albani în As-Silsilah As-Sahiha)

Într-o altă relatare, Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:

„Profetul (ﷺ) ne-a interzis să lovim sau să marcăm fața (unui animal).” (Muslim) 

Ibn ʻOmar (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) l-a blestemat pe cel care mutilează un animal (tăindu-i membrele sau o parte din corpul său în timp ce este încă în viață)!»” (Al-Bukhari)

Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Preamilostivul arată Milă celor care sunt milostivi. Așadar, arătați milă celor de pe Pământ, pentru ca să primiți milă din partea Celui aflat deasupra Cerurilor.” (Abu Dawud, At-Tirmidhi, Ahmad, Al-Humaidi și Al-Hakim)

9. Dreptul la a nu fi folosite ca țintă

Saʻid ibn al-Jubair (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a trecut odată pe lângă niște tineri din tribul Quraiș care legaseră o pasăre și o foloseau drept țintă, iar fiecare săgeată care o rata intra în posesia proprietarului acesteia. Atunci când l-au văzut pe Ibn ʻOmar, ei au fugit, iar el a întrebat: «Cine a făcut aceasta? Fie ca Allah să îl blesteme pe cel care a făcut acest lucru! Cu adevărat, Trimisul lui Allah (ﷺ) a invocat blestemul asupra celor care iau orice are suflet drept ţintă.»” (Muslim)

10. Dreptul la a nu fi ucise fără niciun motiv

ʻAbd Allah ibn ʻAmr (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„«Nu există nicio persoană care ucide chiar și o pasăre mică sau ceva mai mare fără un motiv drept căreia Allah Cel Atotputernic să nu îi ceară socoteală pentru acest lucru (în Ziua Judecății).» Cineva a întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Ce înseamnă „un motiv drept”?» El (ﷺ) a răspuns: «Ca voi să sacrificați și să mâncați (animalul), și nu să îi tăiați capul și să îl aruncați.»” (An-Nasa’i și Al-Hakim, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih At-Targhib)

11. Dreptul la un tratament blând și la a le fi oferite mâncare și băutură

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„«În vreme ce un om se afla (mergând) pe drum, setea lui s-a întețit şi (când) a găsit o fântână, a coborât în ea, a băut apă şi (apoi) a ieșit. Când (a dat să plece), a văzut un câine care gâfâia și lingea noroiul din cauza setei excesive. Omul şi-a spus: „Cu adevărat, acest câine suferă de sete așa cum am suferit și eu.” Şi a coborât el (din nou) în fântână, și-a umplut încălțămintea cu apă şi i-a dat să bea câinelui. Allah a apreciat fapta sa şi l-a recompensat cu iertarea păcatelor lui.» (Cei care ascultau) au spus: «O, Mesager al lui Allah, vom fi recompensați chiar şi pentru tratamentul bun arătat față de animale?»  (Profetul – ﷺ) a spus: «Da, este o răsplată pentru orice lucru bun pe care îl faceți oricărei ființe vii.»” (Al-Bukhari)

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„O femeie a fost pedepsită pentru că a ținut o pisică legată până când a murit şi, drept pedeapsă (pentru aceasta), ea a fost aruncată în Iad. Ea nu a hrănit-o şi nu i-a dat apă atunci când a închis-o şi nici nu a lăsat-o liberă să mănânce insectele Pământului.” (Al-Bukhari)

Sahl ibn al-Hanzaliyah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) a trecut odată pe lângă o cămilă care avea spatele lipit de burtă (din cauza foamei extreme). Văzând acest lucru, el (ﷺ) a spus: «Aveți teamă de Allah cu privire la aceste animale necuvântătoare! Călăriți-le atunci când sunt în condiții potrivite (pentru aceasta) și sacrificați-le și mâncați-le carnea atunci când sunt în condiții potrivite (pentru aceasta)!»” (Abu Dawud și Ibn Khuzaimah, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Abu Dawud)

ʻAbd Allah ibn Jā‘far ibn Abu Tālib (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) a intrat într-o livadă care îi aparținea unui om dintre ansari, iar o cămilă care se afla acolo a început să plângă zgomotos și cu ochii plini de lacrimi atunci când l-a văzut. Profetul (ﷺ) a mers la ea și a mângâiat-o pe cap, iar aceasta s-a liniștit. Apoi, el (ﷺ) a întrebat: «Cine este stăpânul acestei cămile? A cui este această cămilă?» Un tânăr dintre ansari a venit și a spus: «Ea este a mea, o, Mesager al lui Allah!» Profetul (ﷺ) a exclamat: «Nu îți e teamă de Allah în ceea ce privește acest animal pe care l-a pus în posesia ta? Acesta s-a plâns la mine că îl înfometezi și îl epuizezi cu o muncă excesivă!” (Ahmad, Abu Dawud și Ibn Hibban) 

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Nu este musulman care să planteze un copac sau o sămânță și din care mănâncă vreo pasăre sau vreun om sau vreun animal, fără ca aceasta să fie considerată o caritate pentru el.” (Convenit)

A fost relatat că Adiyy ibn Hatim (Allah să fie mulțumit de el!) obișnuia să rupă pâine la furnici și să spună:

„Cu adevărat, acestea sunt vecinele noastre și au drepturi asupra noastră.” (An-Nawawi în Tahdhīb Al-Asmā’)

12. Dreptul la loialitate

‘Imrān ibn al-Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„O femeie dintre ansari a fost luată prizonieră împreună cu Al-ʻAdbā’ (cămila femelă a Profetului - ﷺ), iar femeia a fost legată la mâini cu o sfoară. Oamenii își lăsau animalele să se odihnească în fața caselor lor. Femeia a scăpat într-o noapte din legături și a venit la cămile. În timp ce se apropia de ele, cămilele se agitau și pufneau, așa că le-a lăsat până când a ajuns la Al-ʻAdbā’. Aceasta nu se agita și nici nu pufnea, ci era docilă. Femeia a încălecat pe spatele cămilei și a plecat. Când (politeiștii) și-au dat seama de acest lucru, ei au urmărit-o, dar nu au putut-o prinde din urmă. Ea (femeia) a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Când a ajuns la Medina, oamenii au văzut-o și au spus: «Uitați-o pe Al-ʻAdbā’, cămila (femelă) a Mesagerului lui Allah (ﷺ)!» Ea (femeia) le-a spus că a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Ei (companionii Profetului – Allah să fie mulțumit de ei!) au venit la Mesagerul lui Allah (ﷺ) și i-au menționat acestea, iar el (ﷺ) a spus: «Slavă lui Allah, cât de rău a răsplătit-o (pe cămilă) dacă a jurat înaintea lui Allah că, dacă o salvează pe spatele ei, ea o va sacrifica! Nu trebuie îndeplinit un jurământ care implică un act de neascultare și nici unul care implică un act asupra căruia o persoană nu are control.»” (Muslim)

Al-Miswar ibn Makhramah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat:

„(...) Al-Qaswa – cămila Profetului (ﷺ) – s-a așezat în timp ce Profetul (ﷺ) se afla pe spatele ei, iar oamenii au făcut tot ce au putut pentru a o face să se ridice, însă aceasta nu s-a ridicat, iar ei au spus: «Al-Qaswa (numele cămilei) a devenit încăpățânată! Al-Qaswa a devenit încăpățânată!» Atunci, Profetul (ﷺ) a spus: «Al-Qaswa nu a devenit încăpățânată, deoarece încăpățânarea nu este o caracteristică a ei, ci ea a fost oprită de către Cel care l-a oprit pe elefant (aceasta face referire la elefantul lui Abraha Al-Ashram, care venise pentru a distruge sanctuarul Ka‘bah, iar Allah l-a făcut să îngenuncheze și să nu se mai miște).» (...)” (Al-Bukhari)

Capitolul III

Încălcarea drepturilor animalelor  în societățile nemusulmane

1. Uciderea puilor de găină de sex masculin

În fiecare an, peste 200 de milioane de pui de găină de sex masculin sunt uciși, iar acest lucru se întâmplă încă din prima zi în care aceștia ies din ouă din cauza faptului că, în țările capitaliste, cocoșii sunt considerați a fi o povară economică inutilă, deoarece nu fac ouă, iar creșterea lor este lentă. Astfel, ei sunt considerați nefolositori în producția de ouă sau carne și, din acest motiv, sunt uciși în diferite moduri barbare, dintre care enumerăm următoarele:

1. sunt băgați de vii într-o mașinărie care îi taie în bucățele mici;

2. sunt uciși prin strangulare într-o pungă de plastic, care blochează intrarea oxigenului;

3. sunt uciși prin sufocare cu gaz (oxid de carbon);

4. sunt uciși prin ruperea gâtului;

5. sunt uciși cu curent electric.

2. Consumul de animale vii

În Japonia, este binecunoscută metoda de preparare a animalelor marine de vii. Aceasta se numește „ikizukuri” – „preparat viu” – și constă din tăierea peștelui în bucăți în timp ce este încă în viață. Acest fel de mâncare le este servit clienților în timp ce inima peștelui încă bate și gura acestuia se deschide și se închide. 

În China, este pregătit un fel de mâncare numit „pește Yin Yang”, care este unul dintre cele mai populare preparate din pește. Astfel, corpul peștelui este prăjit în ulei încins în timp ce acesta este încă în viață, iar capul nu este prăjit. Atunci când acesta îi este servit clientului, capul său este încă în mișcare. 

În Danemarca, restaurantul „Noma” le oferă clienților săi drept aperitiv platouri de pește cu furnici vii. 

În Japonia, broaștelor le sunt secționate burțile, după care sunt curățate și tăiate în bucăți în timp ce acestea sunt încă în viață. Capul broaștei încă se mișcă atunci când acest fel de mâncare le este servit clienților. 

În Florida, a fost organizat în anul 2012 un concurs pentru a mânca gândaci vii. Drept rezultat, câștigătorul a murit prin sufocare.

3. Jupuirea animalelor de vii

Unii activiști au publicat câteva clipuri video în care se arată că animalele sunt jupuite de vii într-una dintre fabricile din China care se ocupă cu producția de piei.

4. Tăierea cozilor și a urechilor la unele rase de câini

Mulți proprietari de câini care aparțin raselor Doberman, Boxer sau Pitbull recurg la tăierea cozilor și a urechilor propriilor câini atunci când aceștia sunt încă niște pui. Acest lucru este făcut prin una dintre următoarele două modalități:

1. prin legarea strânsă cu o frânghie care blochează alimentarea cu sânge a cozii pentru câteva zile. Acest lucru duce la uscarea acesteia, care va ajunge să cadă în cele din urmă;

2. prin amputarea cu ajutorul unui bisturiu ascuțit.

De cele mai multe ori, aceste acțiuni au drept scop obținerea unui aspect „fioros” al animalului. Activiștii pentru drepturile animalelor cer interzicerea acestui obicei barbar. 

La nivel internațional, 25 de țări europene au semnat în anul 1987 Convenția Europeană pentru Protejarea Drepturilor Animalelor de Companie, care a început să fie pusă în practică în anul 1992. În conformitate cu aceasta, este interzisă tăierea cozii și a urechilor câinilor, însă unele state care au semnat Convenția fac o excepție și nu o interzic. Printre aceste țări se numără Franța, Germania, Luxemburg, Danemarca, Republica Cehă și Portugalia.

5. Îndepărtarea parțială a corzilor vocale

Aceasta este o procedură chirurgicală prin care sunt eliminate corzile vocale ale câinilor și pisicilor pentru a reduce sunetele emise de acestea, astfel încât să nu îi deranjeze pe proprietarii lor sau pe vecinii acestora. Aceste operații au fost interzise de către toate statele europene care au semnat Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Animalelor de Companie. În Statele Unite, acestea sunt interzise numai în Massachusetts (din anul 2010) și New Jersey (din anul 2011). Legea care interzice îndepărtarea corzilor vocale a câinilor și pisicilor este în curs de desfășurare în New York.

6. Amputarea ghearelor și a degetelor de la picioare la pisici^[3]

Aceasta este o intervenție chirurgicală prin care ghearele pisicilor sunt îndepărtate pentru a le împiedica să zgârie mobilierul, însă, operația de amputare a unghiilor implică, de asemenea, amputarea falangelor de la toate degetele pisicii, atât cele din față, cât și cele din spate. Având în vedere că gheara se dezvoltă din țesutul germinal din a treia falangă, este necesară amputarea osului pentru a îndepărta complet gheara.

Conform statisticilor, 25% dintre pisicile domestice sunt supuse la astfel de amputări în SUA. Acest lucru se întâmplă fie la cererea proprietarilor de pisici, fie la cererea celor care le închiriază acestora locuințele. 

7. Sadismul față de animale^[4]

Sadismul față de animale este un comportament anormal reprezentat de plăcerea pe care o simte o persoană atunci când dă dovadă de cruzime față de animale și le torturează prin ardere, lovire sau ucidere. Acesta face parte din triada MacDonald (care constă din dorința de a le face rău animalelor, dorința de a arde ceva și urinarea frecventă în timpul somnului), care este un set de trei factori ce a fost sugerat de către dr. psiholog J.M. MacDonald ca indicând agresivitatea latentă.

Dintre formele de sadism față de animale face parte și torturarea insectelor, un exemplu în acest sens fiind imaginile de oameni care găsesc plăcere în ruperea aripilor sau arderea de vii a acestora. Istoricul roman, C. Suetonius Tranquillus, a scris în cartea sa, „Viețile celor doisprezece Cezari”,  că împăratul Domițian se distra prinzând muște și străpungându-le cu acul.

8. Corida spaniolă

Aceasta este cunoscută, de asemenea, sub numele de „sport sângeros”, în care un număr mare de tauri este eliberat mai întâi pe străzi, iar aceștia aleargă după oameni, încercând să îi împungă. Acest lucru duce adesea la accidente și lezarea gravă a mai multor persoane, care își pun în mod voluntar viața în pericol. După ce taurii ajung la stadion, unul dintre ei este introdus în arenă împreună cu un toreador, care îi înfige în corp mai multe săbii speciale, una după alta, bucurându-se de sângerarea taurului și de durerea acestuia. După ce toreadorul înfige în corpul taurului toate săbiile sale, iar taurul este acoperit de sânge și abia se mai ține în picioare, toreadorul îl înjunghie, ucigându-l fără milă. După uciderea taurului, acesta este scos din arenă de patru catâri. În afara arenei așteaptă măcelarul, care împarte corpul în bucăți și, ulterior, vinde carnea acestuia.

9. Luptele între animale

Acestea sunt competiții în care oamenii pariază și în cadrul cărora animale precum cocoșii, câinii, insectele sau berbecii sunt incitate să lupte unele împotriva altora. Aceasta este una dintre formele cele mai josnice de luptă până la moarte, deoarece duce la uciderea cea mai brutală a unui animal de către un altul. Astfel de „competiții” sunt atât de larg răspândite încât în unele țări au devenit o sursă de investiție care aduce profituri imense. 

De exemplu, unele ferme agricole s-au specializat în creșterea și hrănirea cocoșilor pentru astfel de lupte, cărora le administrează stimulente și hormoni interziși pentru a le întări corpurile în mod artificial. Ceea ce este și mai dezgustător este faptul că le atașează pe gheare cuie de fier, astfel încât să îi provoace și mai mult rău cocoșului adversar care este implicat în luptă.

10. Vânătoarea de balene din Danemarca

Vânătoarea de balene este o activitate care are loc în fiecare vară în insulele Feroe, Danemarca, în cadrul căreia sunt sacrificate aproximativ 800 de balene și delfini. Organizațiile pentru apărarea drepturilor animalelor critică sacrificarea acestora, pe care o descriu ca fiind crudă și inutilă și, din această cauză, locuitorii insulelor Feroe încearcă să îmbunătățească metodele de sacrificare pentru a le face mai umane.

Capitolul IV

Drepturile animalelor în creștinism și iudaism

I Samuel 15:3

„Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”

Iosua 6:16-21

„În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. ~ A şaptea oară, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua i-a zis poporului: «Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ~ Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. ~ Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci. ~ Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.» ~ Poporul a scos strigăte, şi preoții au sunat din trâmbițe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiței, a strigat tare, şi zidul s-a prăbușit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate ~ Și au nimicit-o cu desăvârșire, trecând prin ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.”

Deuteronomul 21:1-4

„Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit, ~ Bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetățile dimprejur. ~ Când se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o vițea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug. ~ Să ducă vițeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară, nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul vițelei în vale.”

Exodul 13:11-13

„Când te va aduce Domnul în ţara canaaniților, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da, ~ Să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ~ Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.”

Matei 8:28-32

„Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți care ieșeau din morminte. Erau aşa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. ~ Şi iată că au început să strige: «Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?» ~ Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. ~ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: «Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.» ~ «Duceți-vă!», le-a zis el. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.”

Capitolul V

Sacrificarea animalelor în islam, creștinism și iudaism

După cum am menționat la începutul cărții, islamul are o poziție moderată față de animale. Astfel, acesta nu le divinizează și nu le ridică la rangul de zeități, însă nici nu le desconsideră. De asemenea, islamul nu interzice consumul de carne, așa cum o fac vegetarienii, însă nici nu încurajează abuzul de aceasta. Așadar, poziția islamului este una moderată. La urma urmei, Allah Preaînaltul a creat animalele pentru anumite scopuri, iar printre acestea se numără și consumul cărnii acestora de către oameni. Desigur, acest lucru nu poate fi realizat fără a le sacrifica, iar Allah Preaînaltul nu a lăsat aceasta la latitudinea oamenilor, care ar fi inventat și încercat diferite modalități de a sacrifica animalele, acest lucru deschizând calea către torturarea lor. Astfel, Allah Cel Atotputernic a revelat o Lege care ne explică modul și eticheta de sacrificare a animalelor pentru a obține beneficiile pe care ni le aduc acestea.

Definiția sacrificării

Sacrificarea este trecerea rapidă a unui cuțit foarte ascuțit peste gâtul unui animal viu, tăind cele două artere carotide. Dacă sunt tăiate traheea și esofagul, acest lucru este încă și mai bun, nefiind necesară o tăietură mai adâncă decât atât. Așadar, nu trebuie să fie tăiată măduva spinării, iar separarea completă a capului de trunchi trebuie să fie făcută numai după moartea completă a animalului.

Criticarea modului islamic de sacrificare a animalelor

Auzim deseori criticile pe care nemusulmanii le rostesc la adresa modului islamic de sacrificare a animalelor. Înainte de a le răspunde, trebuie să menționăm următoarele:

1. Utilizarea expresiei „modul islamic de sacrificare a animalelor”             

Deseori, acest termen este folosit de unii oameni în încercarea de a critica islamul în general. Aceștia încearcă să sugereze că islamul a venit cu propriul mod de sacrificare a animalelor, care nu exista în religiile și culturile anterioare, ca și cum în celelalte civilizații animalele nu ar fi fost ucise deloc.

Cu toate acestea, este evident că sacrificarea animalelor a fost o practică răspândită printre oameni timp de mii de ani și până în prezent. Toți Profeții, așa cum au fost Adam, Noe, Avraam, Moise, Isus și Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!), au sacrificat animale pentru a consuma carnea lor, iar ei nu au făcut aceasta prin electrocutare, care a fost descoperită de curând, nici prin ruperea gâtului sau prin spargerea capului animalului cu o piatră etc.

Cine declară că „modul islamic de sacrificare a animalelor” este inuman, nu numai că denigrează islamul, ci și pe celelalte religii revelate divin și pe Mesagerii și Profeții lui Allah (Pacea fie asupra lor!).

2. Prezervarea sănătății umane             

Toate preceptele islamice au fost adoptate spre beneficiul omenirii și protejarea acesteia de bolile periculoase, iar modul islamic de sacrificare a animalelor reprezintă cea mai bună opțiune din punct de vedere medical pentru oameni. După cum am precizat deja, sacrificarea este trecerea rapidă a unui cuțit foarte ascuțit peste gâtul unui animal viu, tăind cele două artere carotide care duc sângele la creier. Atunci când este folosită această metodă de sacrificare, inima animalului trimite o mulțime de sânge la creier, deoarece acesta nu mai este irigat.

Acest lucru are drept rezultat faptul că aproape tot sângele iese din trupul animalului prin rana de la gât, iar în carcasa acestuia nu mai rămâne sânge aproape deloc.

Din punct de vedere medical, aceasta este cea mai sănătoasă metodă de sacrificare a unui animal, deoarece sângele este substanța purtătoare a diferiților microbi și viruși care trec de la animale sau oameni la alți oameni, ducând la răspândirea bolilor.

Mulți nemusulmani care au consumat carne dintr-un animal sacrificat în conformitate cu modul islamic de sacrificare au descoperit o diferență semnificativă în aspectul cărnii atunci când aceasta este gătită. Carnea animalelor care nu au fost sacrificate în conformitate cu modul islamic de sacrificare conține sânge închegat, eliberând un fel de spumă care murdărește apa în care este gătită. 

Carnea animalelor care au fost sacrificate în conformitate cu modul islamic de sacrificare este curată și nu eliberează astfel de spumă aproape deloc.

3. Celelalte metode de sacrificare a animalelor în afară de cea islamică sunt inumane            

Aceste metode se împart în două categorii:

1. Asomarea urmată de sacrificare

Unii nemusulmani îi critică pe musulmani spunând că aceștia nu recurg la asomarea animalelor înainte de sacrificarea lor. Cu toate acestea, islamul nu interzice așa-numita „asomare” a animalelor înainte de sacrificarea acestora, însă această acțiune are anumite condiții:

1. aceasta nu trebuie să provoace moartea animalului, deoarece, în acest caz, acesta va fi considerat hoit;

2. aceasta nu trebuie să provoace coagularea sângelui animalului, deoarece el nu va fi eliminat chiar dacă animalul este ulterior sacrificat în mod corespunzător;

3. aceasta trebuie să aducă un beneficiu clar, așa cum este evitarea durerii simțite de animal atunci când este sacrificat, și nu să provoace o durere și mai mare decât aceasta.

În realitate, aceste condiții nu sunt îndeplinite prin utilizarea așa-numitului „somn profund“ (asomare) provocat animalelor înainte de a fi sacrificate, care este practicat pe scară largă în Occident. Această metodă a fost introdusă destul de recent și nu are nicio legătură cu anestezierea animalelor înainte de sacrificare. Ea nu face decât să crească durerea și răul cauzat animalelor și, implicit, omului, deoarece duce la coagularea parțială a sângelui în corpul animalului, iar acest sânge, care este purtător de boli și microbi, este consumat de oameni. Printre aceste metode, se numără următoarele:

• asomarea electrică:

Asomarea electrică se realizează printr-un flux de electroni direcționat spre creierul animalului pentru a provoca deconectarea acestuia în mod artificial. Acest lucru duce la paralizia cerebrală și la incapacitatea de a aprecia în mod adecvat ceea ce se întâmplă în jur. Există unele îndoieli cu privire la această practică din cauza diferitelor probleme care apar ca urmare a utilizării sale.

Printre aspectele negative ale acestui tip de somn profund se află faptul că este imposibilă calcularea exactă a nivelului adecvat al descărcării electrice, care trebuie să fie direct proporțională cu puterea sau slăbiciunea fiecărui animal în parte. Astfel, o descărcare electrică prea mare îi poate fi fatală animalului, care va fi considerat apoi un hoit, sângele său se va coagula și carnea sa va fi de culoare închisă. O descărcare electrică aplicată unui animal puternic poate să nu aibă efectul dorit și să nu ducă la moarte sau anestezie, ci la paralizie, animalul rămânând conștient. Astfel, acesta va fi mai întâi torturat atunci când îi va fi aplicată descărcarea electrică, și apoi din nou atunci când va fi sacrificat!

Pe de altă parte, o descărcare electrică poate duce la insuficiența cardiacă, iar inima nu va mai pompa sângele prin tot corpul animalului, acesta coagulându-se în vene și artere și rămânând în țesuturile musculare, care nu se mai contractă și nu mai elimină sângele din corpul animalului, așa cum se întâmplă în cazul modului islamic de sacrificare.

• asomarea mecanică (cu pistol cu bolț captiv):

Acest pistol lansează un bolț din fier care se întoarce pe țeava pistolului după ce lovește capul animalului. Țeava armei este poziționată între ochii animalului, fiind îndreptată către creierul acestuia. Bolțul pătrunde în craniul animalului, distrugându-i creierul. 

Unele filmări realizate în mod ascuns la un abator din SUA au arătat că, după ce a fost împușcat în craniu, un cal a continuat să se miște și, judecând după mișcările sale, era clar că acesta nu era inconștient. Mai târziu, acesta a fost atârnat cu capul în jos și tăiat cu un cuțit la gât, însă chiar și după aceea a continuat să se miște, fiind evident faptul că încă simțea durerea și nu era inconștient. 

Pentru a rezuma, putem spune că această metodă reprezintă o încercare eșuată de a provoca inconștiența animalului, ducând la dureri inimaginabile. Pe lângă acestea, animalul poate muri în momentul în care este împușcat, iar sângele său se va coagula și va fi un pericol pentru oameni.

Trebuie menționat faptul că, de multe ori, măcelarul, după ce împușcă animalul, efectuează așa-numita „operațiune de distrugere a sistemului nervos central”. Astfel, acesta introduce o sârmă flexibilă sau o bară metalică în gaura lăsată de bolț în craniul animalului, pe care o mișcă de sus în jos pentru a distruge creierul și măduva spinării, iar el face aceasta pentru a omorî animalul.

La începutul acestei „operațiuni”, mușchii animalului se vor contracta în mod violent, acest lucru indicând faptul că el nu a fost lăsat total inconștient de bolț. După aceea, animalul este complet paralizat din cauza distrugerii creierului și moare în cele din urmă.

Este demn de menționat faptul că atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite, au interzis importul cărnii de la animalele care au fost ucise în acest fel. Motivul pentru acest lucru a fost faptul că acestea au avut un rol semnificativ în răspândirea bolii vacii nebune, deoarece sârma sau bara care este folosită pentru a distruge creierul animalului împinge celulele infectate din creier în corpul sănătos și boala se extinde astfel în întregul corp. Din anul 2001, în Regatul Unit, acest proces a fost interzis din teama de transmiterea bolii vacii nebune.

Distrugerea sistemului nervos central al unei balene

Instrument folosit pentru distrugerea sistemului nervos central

Trebuie menționat, de asemenea, faptul că există un fel de armă care nu lasă o gaură în craniul animalului, acesta aplicând o lovitură violentă care îl zdrobește. Acest tip de armă este chiar și mai puțin potrivit pentru asomarea animalelor decât cel anterior. Cu alte cuvinte, toate abatoarele au abandonat această metodă, deoarece este binecunoscut faptul că aceasta nu este potrivită pentru asomarea animalelor, cei care recurg la ea făcând acest lucru doar din teama de transmiterea bolii vacii nebune.

• asomarea cu dioxid de carbon:

Aceleași filmări menționate anterior au arătat cum este folosit dioxidul de carbon pentru asomarea porcilor într-un spațiu îngust. În înregistrarea video pot fi observate durerea și suferința prelungite la care sunt supuse aceste animale. Unele dintre ele au murit sufocate pe loc. Ceea ce produce un mare regret este faptul că, după ce sunt sufocați cu dioxid de carbon, porcii sunt legați de picioare și atârnați, după care le sunt tăiate gâturile cu un cuțit, însă mișcările unora dintre ei arată în mod clar faptul că dioxidul de carbon nu a fost suficient pentru asomarea lor și că aceștia și-au recăpătat cunoștința. Așadar, mai întâi au fost torturați prin sufocare, iar apoi le-au fost tăiate gâturile.

b. Uciderea fără sacrificare

Islamul pune foarte mare preț pe respectarea drepturilor animalelor. Astfel, acesta prevede sacrificarea pentru ca oamenii să nu trebuiască să inventeze alte moduri de ucidere a lor, provocându-le astfel și mai multă durere. Cu toate acestea, oamenii au inventat diferite alte metode de sacrificare a animalelor, printre care se numără următoarele:

• spânzurarea

Activiștii pentru drepturile animalelor au distribuit pe internet un video care arată cum, într-un abator din Statele Unite ale Americii, porcii sunt spânzurați. Înregistrarea arată în mod clar suferința pe care porcii, spânzurați cu o frânghie legată de un tractor, o îndură până când mor.

• arderea

Un alt clip video, care a fost înregistrat în China, arată cum o vacă este arsă de vie de către un om care folosește în acest sens o torță de gaz cu care arde spatele ei timp de câteva minute. Apoi, timp de alte câteva minute, acesta arde fața vacii. În acest timp, ea încearcă fără succes să scape din aceste chinuri.

• ruperea gâtului

Această metodă este folosită deseori în cazul puilor de carne, cărora le este răsucit capul de mai multe ori, provocând ruperea gâtului și moartea acestora.

• spargerea craniului cu o piatră sau un ciocan

Capul animalului este lovit cu o piatră sau un ciocan până când craniul se sparge.

• sufocarea cu dioxid de carbon

Animalele sunt sufocate până la moarte cu dioxid de carbon, care le este aplicat timp de câteva minute.

• electrocutarea

Animalul primește un șoc electric puternic în craniu până când moare.

După cum se poate vedea în mod clar, toate aceste metode cauzează rămânerea sângelui în corpul animalului, ceea ce reprezintă o amenințare la adresa sănătății umane. Acesta este motivul pentru care islamul interzice toate aceste metode de ucidere a animalelor, iar carnea acestora nu poate fi consumată. Condiția de bază pe care Legea islamică o prevede pentru ca un animal să devină permis pentru consum este ca sângele să se scurgă din corpul acestuia. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Puteți consuma carnea unui animal care a fost sacrificat prin orice mijloc ce cauzează scurgerea sângelui (din trupul lui) atât timp cât este menționat Numele lui Allah peste el, cu excepția (celor sacrificate cu ajutorului unui) dinte sau o gheară (care sunt interzise). Dintele este un os, iar gheara este cuțitul abisinienilor (etiopienilor).” (Convenit)

4. Din punct de vedere științific, modul islamic de sacrificare este cel mai puțin dureros pentru animal           

Cercetările științifice au arătat faptul că modul islamic de sacrificare este cel mai puțin dureros pentru animal. Astfel, singurul moment de durere este cel în care cuțitul trece peste gâtul animalului, iar acesta este imperceptibil pentru animale, fiind asemănător momentului în care cineva se taie sau suferă un accident brusc. În conformitate cu rezultatele cercetărilor științifice, celelalte moduri de sacrificare sunt mult mai dureroase și le aduc mult mai multă suferință animalelor.

5. Modul islamic de sacrificare este mai bun decât decapitarea animalului         

Într-un video intitulat „Cel mai milostiv mod de a ucide puii”, o femeie europeană care lucrează ca măcelar descrie care este cel mai rapid și milostiv mod de a sacrifica puii după părerea ei. Astfel, ea pune puiul într-un con care este agățat pe perete, introducând corpul puiului în acesta și lăsând numai capul să îi iasă printr-un orificiu mic făcut în partea inferioară a lui. Astfel, puiul este ținut cu susul în jos: picioarele lui se află în partea de sus a conului și capul său în partea de jos, ieșind prin orificiul inferior al recipientului. După aceea, femeia înclină ușor puiul spre stânga, pune un cuțit la gâtul lui și îi taie capul dintr-o singură mișcare.

Cu toate acestea, dacă vom compara această metodă cu modul islamic de sacrificare a animalelor, vom vedea că această metodă din urmă este mult mai bună, deoarece ritmul cardiac normal este de 80 de bătăi pe minut, iar acesta se ridică la 180 de bătăi pe minut numai în caz de urgență, atunci când creierul detectează o situație de urgență și trimite un semnal corpului, care emite anumiți hormoni. Atunci când animalul este decapitat, creierul nu transmite aceste semnale și, în consecință, ritmul cardiac nu se ridică și nu mai accelerează ieșirea sângelui din corp. Din acest motiv, decapitarea completă nu este cel mai bun și sănătos mod de sacrificare.

Având în vedere că această carte abordează drepturile animalelor, ne limităm la o descriere detaliată a modului islamic de sacrificare a lor și la beneficiile acesteia în comparație cu celelalte tipuri de sacrificare. Cei care doresc să cunoască mai multe cu privire la acest subiect au la dispoziție numeroase studii științifice făcute în acest domeniu la care pot apela. 

Vom încheia acest capitol cu un hadith al Mesagerului lui Allah (ﷺ), care a spus:

„Cel care a fost numit judecător a fost (ca și cum ar fi fost) ucis fără un cuțit.” (Abu Dawud)

Explicația acestui hadith este că acela care este numit judecător are o responsabilitate foarte mare, fiind ca și cum gâtul i-ar fi fost tăiat cu altceva decât un cuțit, acest exemplu fiind dat ca o comparație cu asprimea unei sacrificări făcute cu altceva decât cu un cuțit.

Capitolul VI

Drepturile animalelor atunci când sunt sacrificate

Chiar și atunci când sunt sacrificate, animalele au anumite drepturi, iar printre acestea se numără următoarele:

1. Dreptul de a nu vedea arma cu care vor fi sacrificate și modul în care este ascuțită aceasta.

ʻAbd Allah Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Într-o zi, Mesagerul lui Allah (ﷺ) a trecut pe lângă un om care își ținea piciorul pe gâtul unei capre și își ascuțea lama în timp ce aceasta se uita la el. Atunci, Profetul (ﷺ) i-a spus: «De ce nu ai făcut asta înainte? Vrei să o omori de două ori?»” (At-Tabarani, clasificat sahih de către Al-Albani  în Sahih At-Targhib) 

2. Dreptul de a fi sacrificate în cel mai bun și îndurător mod cu putință.

Cuțitul cu care va fi sacrificat animalul trebuie să fie foarte ascuțit, astfel încât să nu îi provoace acestuia suferință. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Cu adevărat, Allah a prescris ihsān-ul (bunătatea) pentru toate. Deci, atunci când ucideți, trebuie să ucideți în cel mai blând mod cu putință, iar atunci când sacrificați, trebuie să sacrificați în cel mai blând mod cu putință. Ascuțiți lama cuțitului pentru a înjunghia cu ușurință (reducând durerea animalului).” (Muslim)

Qūrra ibn Iyyās (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Un om a spus: «O, Mesager al lui Allah, atunci când sunt pe cale să sacrific o oaie, simt milă față de ea.» sau «O, Mesager al lui Allah, atunci când sunt pe cale să sacrific o oaie, simt milă față de ea și nu o mai sacrific.» La auzul acestora, Profetul (ﷺ) a spus de două ori: „Din moment ce tu ai simțit milă față de oaie, Allah va arăta milă față de tine.” (Al-Bukhari în Al-Adab Al-Mufrad)

Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

„Allah va arăta milă în Ziua Judecății față de cel care arată milă chiar și față de un animal pe care îl sacrifică.” (Al-Bukhari, clasificat sahih de către Al-Albani în As-Silsilah As-Sahihah)  

3. Dreptul de a nu fi sacrificate într-un mod inuman.

Muhammad Ibn Sirin (Allah să aibă milă de el!) a relatat:

„Odată, ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a văzut un om care târa după el o oaie ținând-o de picioare, pentru a o sacrifica. (La vederea acestora,) ʻOmar i-a spus (omului): «Vai! Du-o la tăiere într-un mod frumos!»” (Al-Mundir, care l-a clasificat ca fiind sahih sau hasan, dar clasificat daʻif de către Al-Albani în Sahih At-Targhib)

Ibn Qudāmah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Animalul nu trebuie să fie tratat într-un mod violent, nu trebuie să fie dus la sacrificiu într-un mod violent și nu trebuie să fie sacrificat în prezența altor animale.” (A se vedea ʻAwn al-Maʻbūd)

4. Dreptul de a nu fi sacrificate în fața unui alt animal

Învățații în islam sunt în unanimitate de acord cu faptul că una dintre regulile cu privire la sacrificare este aceea că un animal nu trebuie să fie sacrificat în prezența unui alt animal. (Enciclopedia jurisprudenței, 10/221)

Capitolul VII

Drepturile animalelor de a nu fi sacrificate

Unii își pot pune întrebări cu privire la acest drept: cum poate avea un animal dreptul de a nu fi sacrificat?!

După cum am menționat anterior, sacrificarea unui animal trebuie să aibă drept scop obținerea unui beneficiu direct, așa cum este carnea pentru consum. În câteva cazuri, animalul are dreptul de a nu fi sacrificat, nici măcar pentru hrană. Unele dintre aceste cazuri sunt următoarele:

1. Dacă animalul i-a adus proprietarului său un beneficiu deosebit

Profetul Mohammed (ﷺ) i-a spus proprietarului unei cămile:

„«Aceasta (cămila) mi-a spus că ai folosit-o pentru a munci și a transporta apă timp de ani de zile, iar acum, când a devenit bătrână, vrei să o tai?!» Omul a răspuns: «(Jur) pe Cel care te-a trimis cu Adevărul ca Profet că ai spus adevărul în ceea ce privește faptul că intenționam să o sacrific! Însă (jur) pe Cel care te-a trimis cu Adevărul că nu o voi face!” (Ahmad)

‘Imrān ibn al-Husein (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„O femeie dintre ansari a fost luată prizonieră împreună cu Al-ʻAdbā’ (cămila femelă a Profetului - ﷺ), iar femeia a fost legată la mâini cu o sfoară. Oamenii își lăsau animalele să se odihnească în fața caselor lor. Femeia a scăpat într-o noapte din legături și a venit la cămile. În timp ce se apropia de ele, cămilele se agitau și pufneau, așa că le-a lăsat până când a ajuns la Al-ʻAdbā’. Aceasta nu se agita și nici nu pufnea, ci era docilă. Femeia a încălecat pe spatele cămilei și a plecat. Când (politeiștii) și-au dat seama de acest lucru, ei au urmărit-o, dar nu au putut-o prinde din urmă. Ea (femeia) a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Când a ajuns la Medina, oamenii au văzut-o și au spus: «Uitați-o pe Al-ʻAdbā’, cămila (femelă) a Mesagerului lui Allah (ﷺ)!» Ea (femeia) le-a spus că a făcut un jurământ înaintea lui Allah că, dacă o salva prin intermediul ei (al cămilei), avea să o ofere drept sacrificiu. Ei (companionii Profetului – Allah să fie mulțumit de ei!) au venit la Mesagerul lui Allah (ﷺ) și i-au menționat acestea, iar el (ﷺ) a spus: «Slavă lui Allah, cât de rău a răsplătit-o (pe cămilă) dacă a jurat înaintea lui Allah că, dacă o salvează pe spatele ei, ea o va sacrifica! Nu trebuie îndeplinit un jurământ care implică un act de neascultare și nici unul care implică un act asupra căruia o persoană nu are control.»” (Muslim)

2. Dacă animalul oferă un beneficiu continuu:

Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„Profetul (ﷺ) a mers în vizită la un bărbat dintre ansari, iar omul a luat un cuțit pentru a sacrifica o oaie pentru Profet (ﷺ). El (ﷺ) i-a spus: «Nu sacrifica o oaie de lapte!»” (Ibn Majah)

Al-Qadi ʻAiād (Allah să aibă milă de el!) a comentat cuvintele „oaie de lapte” spunând că acestea reprezintă dovada că vitele gestante nu trebuie să fie sacrificate și nici cele folosite pentru arat.

WWW.ISLAMLAND.COM